SFANTUL IOSIF MUNCITORUL

   

            Papa Pius al XII-lea a instituit în 1955 sărbătoarea Sfântului Iosif muncitorul, cu gândul de a propune un model şi un protector pentru muncitorul creştin. "Orice muncă", spunea el în radiomesajul de Crăciun din 1942, "are în sine o demnitate specifică şi o strânsă legătură cu desăvârşirea personalităţii umane, prerogativă şi demnitate ce nu sunt umbrite câtuşi de puţin de oboseala şi greutatea ce trebuie suportate ca urmare a păcatului strămoşesc, din ascultate şi supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu." Cristos însuşi a voit să fie muncitor cu braţele, trăind o mare parte din viaţă în atelierul lui Iosif, Sfântul cu mâinile bătătorite, lemnarul din Nazaret.

                   Cu puţini ani înainte ca Iosif să fi deschis micul său atelier, Cicero scria: "Au o josnică ocupaţie toţi meseriaşii, deoarece nimic frumos nu poate exista într-un atelier". Filosoful Aristotel era mai categoric, întrebându-se în prima parte a cărţii sale "Politica": "Oare trebuie să considerăm drept cetăţeni şi pe meseriaşii manuali?"

                    Răspunsul a fost dat de exemplul lui Cristos, care a dorit să participe la condiţia de muncitor alături de Iosif. "Din punt de vedere creştin, mişcarea muncitorească nu este decât una din formele mişcării generale spre progres a omenirii, un aspect social al fenomenului general de ascensiunie subînţeles în parabola talanţilor." (ACL)

                      Pentru a pune în evidenţă valoarea şi nobleţea muncii, Biserica ne invită să reflectăm la situaţia de muncitor a Sfântului Iosif. Sărbătoarea de la 1 mai a Sfântului Iosif înlocuieşte sărbătoarea Sfântul Iosif Patronul Bisericii Universale, stabilită de Pius al IX-lea în 1847. Papii Pius al XII-lea şi Ioan al XXIII-lea au adus omagii deosebite acestui model strălucit de viaţă creştină, muncitor vrednic, cinstit, credincios cuvântului lui Dumnezeu, ascultător, virtuţi pe care Evanghelia le exprimă în două cuvinte: "om drept".

                        Numele său a fost introdus în prima rugăciune euharistică, după acela al Domnului nostru Isus Cristos şi al Preacuratei Fecioare Maria. "Toţi muncitorii", scria Papa Leon al XIII-lea în scrisoarea enciclică Revum novarum, "au un drept special de a recurge la mijlocirea Sfântului Iosif şi de a-l lua ca model. Într-adevăr, deşi din familie regală, unit în căsătorie cu cea mai nobilă şi mai sfântă dintre femei, considerat tată al Fiului lui Dumnezeu, Iosif îşi petrece viaţa lucrând cu braţele şi câştigând prin muncă tot ce era de trebuinţă pentru întreţinerea familiei sale."

                   NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL

                 Ioan este fiul preotului Zaharia și al Elisabetei. S-a născut în cetatea Orini. Numele Ioan (ebr. Iohanan/Iehohanan) înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”.Este numit și Înaintemergătorul pentru că a anunțat și a pregătit venirea Mântuitorului.

Preotul Zaharia și soția lui Elisabeta, deși erau oameni drepți înaintea lui Dumnezeu, nu au putut până la bătrânețe să aibă copii. La poporul evreu acesta era considerat un mare blestem ce se abătea asupra familiei din partea lui Dumnezeu. Uneori nici jertfele nu le erau primite la templul celor ce nu aveau copii.

În vremea împăratului Irod, în timpul săptămânii când era de rând la templu, Zaharia a intrat să tămâieze. Pe când tot poporul era afară și se ruga, i s-a arătat îngerul Domnului stând de-a dreapta altarului tămâierii.

Este anunțat că i-au fost ascultate rugăciunile si că Dumnezeu le va da un copil, căruia trebuie să-i pună numele Ioan. Pentru că a fost neîncrezător în vestea adusă de Arhanghelul Gabriel, Zaharia a rămas mut până în ziua când s-au împlinit acestea.

Când a venit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. În a 8-a zi când trebuia tăiat împrejur, s-au strâns vecinii și rudele și voiau să-l numească pe prunc – Zaharia – ca pe tată. Pentru că era soție de prooroc și avea și ea darul proorociei, Elisabeta spune că se va chema Ioan. Pentru că cei strânși obiectau și îi cereau părerea, Zaharia a scris pe o tăbliță: „Ioan este numele lui”(Luca 1;63), iar în clipa următoare a putut din nou să vorbească. Fiind martorii atâtor minuni (stearpa a născut la bătrânețe, și mutul a început să vorbească) cei strânși au început să se întrebe „Ce va fi oare acest copil?”(Luca 1;66).

                      BISERICI ROMANO-CATOLICE

BISERICA ''FERICITUL IEREMIA'' ROMAN

         Comunitatea romano-catolică "Fericitul Ieremia Valahul" din Roman a fost înfiinţată la 1 august 1999, prin dezmembrarea a aproximativ 600 de familii de la parohiile "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" şi "Inima Neprihănită a Mariei" . Primul paroh a fost pr. Ludovic Butnăraşu. La 5 mai 2002 s-a pus piatra de temelie a bisericii, iar la începutul Adventului din anul 2003 s-a celebrat prima Liturghie la subsolul ei. 

        Din diverse motive, lucrările au stagnat până în luna mai 2005, când au fost reluate în regie proprie.

La 15 decembrie 2004 este numit noul paroh, pr. Alois Moraru. După un ritm alert, în şapte luni biserica a devenit funcţionabilă şi astfel, în noaptea de Crăciun a anului 2005, s-a celebrat prima Liturghie în biserică, invitat de onoare fiind PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. Este demn de consemnat că la această lucrare au participat 93% dintre familiile parohiei, efecuându-se peste 33.000 de ore de muncă voluntară.

        Biserica are o lungime de 32 m, o lăţime de 15,5 m, înălţimea exterioară de 16,5 m şi înălţimea turnului de 39,5 m. Biserica a fost finalizată în toamna anului 2006 şi a fost sfinţită în ziua de 29 octombrie 2006, în preajma comemorării datei în care fratele Ieremia Valahul a fost declarat fericit de către papa Ioan Paul al II-lea, în anul când s-au comemorat 450 de ani de la naşterea patronului bisericii.

                         BISERICI ROMANO-CATOLICE

BISERICA'' SFANTUL IOSIF MUNCITORUL''BARTICESTI

                        Pe drumul naţional 85 la 20 km. de oraşul Roman spre Suceava se află satul Barticeşti din comuna Boteşti, judeţul Neamţ. La răsărit, chiar la intrarea în sat, Barticeştiul are filiala sa Gherăeştii Noi, la apus se mărgineşte cu Boteşti şi Nisiporeşti, iar la miazănoapte cu Hălăuceşt.

Atestat documentar Barticeştiul apare doar în 1780, când avea 17 familii aşa cum găsim în cel mai vechi registru "Status animarum" al parohiei Hălăuceşti.

                 Iniţiala filială la Parohia Săbăoani până în 1780, apoi la Hălăuceşti până în 1864 după care a administrat de Gherăeşti până în 1946 când episcopul Marcu Glaser ridică Barticeştiul la rang de parohie. Între cele 46 de biserici catolice existente în Moldova în 1830, după raportul episcopului misionar Inocenţiu Panphili, ne place să credem a fi şi biserica din Barticeşti. Oricum la mijlocul secolului trecut în Barticeşti exista o biserică cu hramul Sfântul Gheorghe. Biserica actuală cu hramul Sfântul Iosif Muncitorul a fost construită în anul 1893. Reparată de mai multe ori, ea a fost prelungită de pr. Mihai Rotaru prin 1969; tot atunci turnul a fost înălţat dându-i-se aspectul turnului bisericilor din lemn din Maramureş.

Casa parohială construită de credincioşi sub conducerea pr. I. Jicmon în timpul războiului, l-a primit pe primul locatar, pr. Martin Părţac, la 7 iulie 1946.

                     "Istoria unei parohii este o tainică prelungire a istoriei evanghelice, scrie pr. Leopaldo Nestmann în "Cronica parohiei Barticeşti". Pe drumurile şi cărările unei parohii trece iar Cristos precum umblase altă dată pe drumurile şi cărările Iudeei şi Galileei, numai că azi El păşeşte ascuns sub văluri mistice şi euharistice" (volum I, pag. 1). Preoţii ca păstori de suflete înlesnesc venirea lui Cristos în suflete şi ieşirea sufletelor întru întâmpinarea lui. De aceea trebuie să notăm faptul că în Barticeşti au lucrat preoţi cu renume din dieceză cum ar fi: pr. Martin Parţac - primul paroh, pr. Carol Susan, pr. Iosif Trancioveanu, pr. Leopold Nestmann, şi pr. Mihai Rotaru ca să nu pomenim decât pe parohii decedaţi spre pioasă amintire.

În momentul de faţă barticeştenii sunt în număr de 2370 de suflete şi 350 la Gherăeştii Noi, slujiţi de trei preoţi dintre care, se pare, că cel mai stabil este pr. Anton Demeter, care ca pensionar e prezent în Barticeşti permanent din anul 1974.

                     În treacăt pomenim şi de construcţia dispensarului policlinic cu staţionar ce este în curs - şantier în regie proprie al barticeştenilor. Obiectivul este primul dintr-un vast proiect de urbanizare al centrului civic al satului ce se va realiza cu ajutorul lui Dumnezeu şi al binefăcătorilor interni şi externi în viitor.

                            BISERICI ROMANO-CATOLICE

                Biserica "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul" din Podu Iloaiei este o biserică romano-catolică construită în perioada 1994-1997 în orașul Podu-Iloaiei

   În comuna Podu Iloaiei (astăzi oraș), aflat la o distanță de 25 km de municipiul Iasi, a existat în a doua jumătate a secolului al XX-lea o mică comunitate catolică. Din rândul acestei comunități a provenit pr . Laurențiu Cucuteanu, născut la 10 decembrie 1962 la Podu Iloaiei. După absolvirea școlii generale de opt clase în localitatea natală (1977), el a urmat studii teologice la Iași, fiind sfințit preot la 29 iunie 1988 de către episcopul Ioan Robu.   

 În anul 1991 a fost înființată Parohia romano-catolică din Targu Frumos, având filiala Podu Iloaiei. Primul paroh de Târgu Frumos, pr. Maricel Medveș (1991-2002), a început în același an să construiască o biserica parohiala. În paralel, în mai 1994 a fost începută construcția unei biserici catolice la Podu Iloaiei, aici fiind întâmpinate la început multe necazuri (după cum afirma preotul Medveș).

Prima sfântă liturghie a fost celebrată în noua biserică în anul 1995, în prima duminică din Advent, deși lucrările nu erau încă terminate. În ciuda obstacolelor ivite, construcția bisericii din filiala Podu Iloaiei a avansat rapid, iar la 23 octombrie 1997 PS Petru Gherghel, episcop de Iași, a sfințit noul lăcaș de cult cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”.

La invitația Patriarhiei Române, a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și a Diecezei Romano-Catolice de Iași, cardinalul Christof Schonborn, arhiepiscop de Viena, a efectuat în perioada 2-8 septembrie 2001 o vizită ecumenică în România. Printre comunitățile catolice care au fost vizitate de înaltul ierarh catolic s-a aflat și comunitatea din Podu Iloaiei. În această vizită cardinalul austriac a fost însoțit de către episcopul diecezan de Iași. 

La 1 august 2004, printr-un decret episcopal al PS Petru Gherghel, a fost înființată Parohia Podu Iloaiei cu filiala Spranceana. Tot atunci a fost numit și primul paroh în persoana preotului Robert Gașpal .